0727 850 017

Informatii, programari, contracte

Azil de batrani sau propria locuinta?

Intr-un articol anterior detaliam problemele batranetii, atat cele de perceptie sociala ori economice, cat mai ales cele de sanatate care pot impiedica persoanele ajunse la varsta a treia sa duca o viata normala. Cei mai multi varstnici sunt sprijiniti de familie in activitatile de zi cu zi, insa exista cazuri in care membrii familiei sunt prea departe, ori nu le pot acorda timpul necesar. In aceste situatii, daca situatia economica o permite, azilul de batrani este o solutie alternatica ce va imbuntati calitatea vietii seniorilor.

Retineri in alegerea azilului de batrani

In aproape toate cazurile decizia internarii in caminul de batrani este luata de membrii familiei, respectiv de copii. Determinarea necesitatii este urmarea unei analize a motivelor pro si contra rezidentei permanente intr-o facilitate de ingrijire. Greutatea deciziei vine din reputatia nefavorabila pe care o au azilele de batrani si a asocierii lor cu ideea abandonarii varstnicilor de catre familie si copii. Exista cazuri in care reputatia slaba a centrelor de ingrijire este justificata sau cateva situatii in care familia si-a abandonat la propriu batranii in institutii, insa nu trebuie generalizat.

In realitate exista doua bariere importante in mutarea de acasa spre azilul de batrani: cea financiara si cea psiho-sociala. Caminele de batrani care ofera servicii de ingrijire varstnici in conditii bune percep o taxa lunara ce nu este accesibila tuturor, in multe familii aceasta fiind o piedica. Cea de-a doua bariera se refera la incapacitatea varstnicului de a se adapta la noua viata in centrul de batrani, de imposibilitatea acestuia de a se integra in noua comunitate. La inceput aproape orice batran respinge ideea parasirii locuintei, a dezvoltarii de noi relatii sociale. In timp acestia se vor integra si vor descoperi avantajele unui azil de batrani versus singuratatea propriei case, cu cateva exceptii.

De ce e mai bine la un azil de batrani?

De cele mai multe ori blamate pe nedrept, centrele de ingrijire a batranilor sunt o solutie reala la una din problemele societatii moderne – modificarea structurii familiei traditionale. Mai exact plecarea tinerilor de acasa pentru a-si intemeia propria familie, pentru a avea propriul camin duce la lasarea parintilor singuri in locuinta lor. Chiar si in cazul persoanelor sanatoase acest fapt poate duce la aparitia depresiei, iar pentru cele care sufera si de alte afectiuni devine mult mai dificil sa locuiasca singuri.

Avanajele mutarii in camin de batrani:

  • personal calificat pentru indeplinirea activitatilor zilnice necesare precum gatitul, curatenia, igiena personala
  • asistenta medicala pentru supravegherea starii de sanatate si respectarea medicatiei prescrise de medic
  • mentinerea interactiunilor sociale, fiind o institutie in care se afla mai multe persoane
  • mentinerea unui grad de ocupare a timpului ridicat prin activitatile desfasurate in centru
  • asigurarea unui nivel de siguranta crescut prin supravegehrea 24/7 si interventia rapida in caz de nevoie
  • eliminarea grijilor legate de reparatii in locuinta, cumparaturi in conditii meteo nefavorabile

In loc de concluzie

Mai exista o categorie de oameni care iau decizia mutarii varstnicului la centrul de ingrijire si apoi au sentimente de vina, simt ca si-au abandonat ruda, ca au dat mai departe responsabilitatea ingrijirii seniorului. Acestea ar trebui sa se gandeasca la faptul ca nivelul propriu de pregatire este mai scazut in comparatie cu personalul caminului, iar timpul acordat este si acesta mai redus: serviciu, copii, etc. Daca intr-una din perioadele in care sunt la serviciu sau la gradinita dupa copii s-ar intampla ceva cu seniorul, ar cadea si s-ar lovi sau ar avea un atac, cum s-ar simti dupa aceea?

Pana la urma decizia mutarii intr-un azil de batrani se rezuma la depasirea a doua obstacole: costul rezidentei in centru si problemele de integrare sociala intr-un mediu nou. Ceea ce trebuie evaluat este momentul mutarii, decizie pe care familia o ia in urma analizei obiective a capacitatii varstnicului de a-si asigura singur un nivel corespunzator al calitatii vietii.